Pierderea libertății

Cu 6000 de ani înainte, oamenii, copiii lui Dumnezeu, pierdură libertatea lor din cauza agresiunii lui
Satan Diavolul, un nelegiuit care unelti spre a pune mâna pe dominaţia universală. Adam era „fiul lui Dumnezeu". (Luca 3: 38). Iehova stabili pentru el o lume liberă şi-i dădu după aceea o femeie, ordonându-le să execute porunca divină constând în înmulţirea neamului lor în scopul de a umple pământul cu o rasă de urmaşi drepţi şi liberi, îndată Satan râvni controlul absolut al rasei umane chiar de la începutul ei. Pentru a-şi atinge scopul, el trebuia să răpească libertatea copiilor lui Dumnezeu şi să-i facă robi
ai săi. Libertatea lor şi însăşi vieaţa lor depindea de ascultarea lor perfectă de legea teocratică a Creatorului lor. Dar răsculându-se împotriva acestei legi, astfel cum Satan o dorea, ei înşişi se puseră în afara familiei copiilor lui Dumnezeu şi se aşezară de partea copiilor Diavolului.
Pentru a-şi ajunge ţinta, Satan se folosi de înşelăciune. Prefăcându-se în înger de lumină, Satan făgădui lui Adam şi Evei o libertate mai mare decât aceea pe care o aveau.

Prin ce mijloace ? Citiţi şi studiaţi istorisirea ispitei în Genesa, capitolul 3, şi veţi vedea că mijlocul întrebuinţat era religia. Persoana care primeşte o învăţătură, care tăgăduieşte cuvântul lui Dumnezeu şi lucrează după aceea împotriva acestui cuvânt, practică religie. Diavolul aţâţă pe Adam şi pe Eva la practicarea religiei pentruca să devină, după cum zicea el, „ înţelepţi ca Dumnezeu"; dar practicile
lor religioase avură cu totul un alt rezultat. Deoarece din acel moment chestiunea de discuţie a dominaţiei
universale era ridicată, Iehova nu lipsi pe Adam şi pe Eva de libertatea cuvântului, nici nu-i împiedecă să practice religia, deşi ei le întrebuinţară pentru ca să arunce ruşine asupra numelui Său; dar primii noştri părinţi pierdură imediat libertatea şi au devenit robi ai fricii şi necazului. Ei au fost alungaţi din gradina Eden pentrucă erau religionişti, rebeli, ucenici ai lui Satan, „tatăl minciunii". Măsuraţi acum cât de mare este nenorocirea de care a suferit întreaga familie omenească ! Primii noştri părinţi pierdură mult mai mult decât starea liberă de orice teamă şi de orice necaz; ei pierdură ceeace este cu neputinţă
puterilor politice, comerciale şi religioase ale timpurilor moderne, să înlocuiască sau să restabilească. Luând parte la păcat şi la pedeapsa lui, ei primiră imperfecţiunile, patimile, boala, osteneala, accidentele, bătrâneţea, moartea. Ei părăsiră serviciul lui Dumnezeu în organizaţiunea Sa liberă şi ajunseră robi ai păcatului şi servi ai celui mai mare asupritor al oamenilor şi vrăşmaş al lui Dumnezeu.
Cu trufie, sigur de stăpânirea sa asupra rasei omeneşti, Satan învinovăţi pe Dumnezeu că nu este în stare să pună pe pământ om care să-i rămână credincios şi care să aleagă să-i servească, cu toate încercările Diavolului. O astfel de provocare trebuia să pricinuiască, în cele din urmă, persecuţiunea religioasă de către Satan şi înşelaţii lui religioşi de pe pământ, cari refuzau oricui şi atât timp cât era posibil, libertatea de închinare lui Iehova Dumnezeu în spirit şi în adevăr. Prima victimă a persecuţiunii religioase a fost Abel, care muri ca primul martor al lui Iehova. O lume stricată a fost clădită atunci. Satan, domn nevăzut oamenilor, alătură cauzei sale alte creaturi spirituale, pe cari le organiză într'un corp puternic de demoni
pentruca să combată guvernul universal al lui Iehova, şi să poată stăpâni peste omenire. în cursul celei de a treia generaţii după Adam, a fost organizată religia; aceasta se întâmplă atunci când oamenii începură să se numească după numele Domnului. Urmară apoi amestecurile îndrăcite în afacerile omeneşti şi rezultatele au fost: spurcarea rasei, înmulţirea nelegiuită a poftelor personale în mâncare, băutură, însurat, măritat, şi alte activităţi, precum şi o nepăsare absolută arătată faţă de mesajul Martorilor lui
Iehova. O domnie a violenţei acoperi pământul stricat. Puterile omeneşti nu puteau să oprească asuprirea pe care cerurile demonilor o practicară pe pământ. Chiar dacă o parte a omenirii putea fi mântuită din vechea lume nelegiuită şi trecută în stările de justiţie şi de pace, acea scăpare nu putea fi săvârşită de către un eliberator uman.Singura nimicirea acelei lumi prin puterea Atotputernicului Dumnezeu, putea să dea omenirii un nou avânt al libertăţii. Numai opt persoane au fost găsite drepte înaintea lui Dumnezeu pentrucă ele nu fuseseră în serviciul lui Satan şi al religiei. Acele opt persoane, Noe şi familia sa, trecură în vieaţă sfârşitul „lumii de atunci" - 2 Petru 2:5; 3:6.
Acea lume veche număra cam 1656 de ani când potopul puse capăt stricăciunii sale, violenţii sale şi
defăimării care acoperea numele lui Iehova. O altă lume îi urmă atunci. Fost-a ea o îmbunătăţire ? Astăzi, ea este mai veche şi mai înaintată în stricăciune. Patruzecişitrei de secole s'au scurs dela potop, patruzecişitrei de secole de alianţă între politică, religie şi marele comerţ. Nume roase buze cer acum în cor şi într'un strigăt, libertate într'o lume mai bună şi mai frumoasă. La cine se adresează aşa dar aceste strigăte ? Ele merg la şefii poliţiei ai naţiunilor, la preoţimea religioasă şi la vrăjitorii economici şi comerciali, în tot cazul, la oameni ! Un preot New Yorkez zicea nu de mult în ceeace priveşte lipsurile de după războiu: „Lumea sleită de războiu aşteaptă ca religia să întreprindă ceva;poate o cruciadă mondială modernă ".- New York Times din 14 Iunie 1943.
Strigă oamenii pentru nimicirea prezenţei lumi rele, a politicii sale, a comerţului său, a religiei sale egoiste?Nicidecum! Ei cer simplu: „transformarea acestei lumi vechi până acolo încât să fie de nerecunoscut", după cum zicea unul dintre ei. Poate o astfel de schimbare făcută prin oameni să aducă omenirii libertatea fiilor lui Dumnezeu ? Ar putea o lume veche cârpită să încunjure nimicirea la care este condamnată ? O simplă cugetare omenească, bazată pe istoria trecută, conduce la acest răspuns: Nu ! Cu o şi mai mare convingere încă, credinţa în Dumnezeu, al cărui cuvânt dă nu numai răspunsul exact la situaţia prezentă a lumii, dar deasemenea şi leacul, această credinţă ne răspunde: Nu ! „O nouă ordine mondială", fabricată prin oameni, cu făgăduinţele lor înşelătoare de libertăţi garantate şi ocrotite, va fi o amăgire. Această ordine nouă va pune pe oameni cu desăvârşire sub puterea „dumnezeului acestei lumi", Satan, şi-i va împiedeca să se apere de cea mai grozavă şi cea mai nimicitoare dintre catastrofe ce s'au abătut vreodată pe pământ. Fiul lui Dumnezeu, acela care-Şi vărsă sângele pentru lumea nouă şi care este temelia, zicea; „Cum s'a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului". –Mat. 24:37-39.
În zilele de dinainte de potop, oamenii îşi închipuiau că starea lucrurilor religioase, sociale şi politice existentă atunci era fixă şi nestrămutată. Aceasta pentrucă ei îşi băteau joc de avertismentul despre sfârşitul lumii, care le fusese dat prin Martorul credincios al lui Iehova şi însoţitorii săi, anume Noe şi familia sa. Istoria se va repeta în „noua ordine" care urmează acestui război total, propaganda oficială a sprijinitorilor aranjamentelor de după războiu, vor convinge poporul de rând că cea mai bună şi cea mai frumoasă lume este anunţată şi stabilită; această propagandă va pretinde că mâinile omeneşti au creat adevăratele minuni ale lumii şi că ele vor fi păstrate prin forţele poliţiei internaţionale. Perspectivele libertăţilor făgăduite în această lume vor fi mari, şi religia va proclama că această lume este aceea pe care oamenii o doreau de aşa mult timp, şi ea va avea toate binecuvântările religiei. Dar să ne oprim şi să reflectăm. Puneţi-vă aceste întrebări: Pentruce sunt auzite pe neaşteptate strigătele de propagandă pentru o nouă lume creată prin politiciani şi religionişti, şi aceasta mai ales dela 1918 ? Cine este autorul acestei propagande ? Când dictatorii fascist şi nazist încheiară concordatele lor cu şeful religios al Cetăţii Vaticanului în 1929 şi 1933, ei stabiliră de comun acord programul lor de agresiune
împotriva lumii, declarând scopul lor de a stabili o nouă ordine în lume, această ordine trebuind să dureze o mie de ani. Pontiful roman deasemenea se rugă pentruca o nouă ordine de lucruri să se stabilească în lume, şi puterile Axei deduseră din aceste rugăciuni că Pontiful roman înţelegea aspiraţiile şi scopurile lor. (24 Noiembrie 1940). Agresiunile succesive ale puterilor Axei provocară războiul total. Puterile cari rezistară viguros acestor agresiuni se aliară într'o contra-deviză: „construirea unei lumi noi, în care cele patru libertăţi să umple pământul". Propaganda pentru o asemenea lume democrată, a fost
urzită la căldura războiului total, şi ea îmboldi popoarele la mobilizarea forţelor lor pentrucă străduinţa absolută trebuia să ducă la biruinţa definitivă. Profeţia lui Daniel, capitolul 11, prezise acest conflict mondial între „regele totalitar dela miază-noapte" şi aliaţii săi, cu „regele democrat dela miazăzi" şi naţiunile sale unite. Profeţia inspirată declară că aceste fapte sunt dovezi despre aceea
că lumea a ajuns la „timpul sfârşitului", acest sfârşit însemnând nimicirea tuturor puterilor totalitare stârnite de Satan, demonii săi şi reprezentanţii săi umani.

Extras din Brosura Libertate în lumea Nouă