Numele Iehova

• Pentruce numele lui Dumnezeu, Iehova, nu apare în Noul Testament ?

Răspuns : Este o eroare de a cugeta că acest nume nu ar fi fost cunoscut scriitorilor Noului
Testament, sau că el nu ar fi aparţinut decât Iudeilor, şi nu creştinilor, de a chema pe Dumnezeu „Iehova‖.
Cu toate că acest nume apare de mai bine de şase mii de ori în Vechiul Testament şi că el ar trebui să se
găsească, deopotrivă, în multe din pasagiile tuturor traducerilor Noului Testament, partea cea mai mare a
traducerilor noastre româneşti, nu fac menţiune în niciun text al Bibliei. Anumiţi traducători l-au tradus
numai în câteva părţi din Vechiul Testament, alţii câteodată şi în Noul Testament. Traducerea germană
Elberfeld, din contră, îl reproduce fidel, peste tot unde el există, în textul original al Vechiului Testament.
În Noul Testament, şi anume în Matei 1 :20, unde se vorbeşte despre îngerul „Domnului‖. „Iehova" este
anunţat pentru prima oară. Cu privire la aceasta, o notă marginală a traducerei franceze a lui Darby, explică: Domn, fără articol, înseamnă aci, şi în multe alte locuri, numele Iehova, (Articolul este totuşi introdus, pentru o mai bună citire, dar cu caractere mai mici).
Chiar în această traducere citim acest comentar, sub titlul de Domn în Romani 9:29: Domnul Savaot,cu alte cuvinte: Iehova al Oştirilor, şi în Iacob 5-4 : Domnului
Savaot, adică Celui Etern (Iehova), al Oştirilor . Chiar dacă în aceste două texte versiunile Segond, Ostervald, Synodale, etc. nu au decât Domnul Oştirilor, acea de Lausanne zice: Domnul Savaot, totuşi Iehova al Oştirilor, după Darby, este corect.
Isus este deasemenea, în mod frecvent, numit Domn. Cu toate acestea, faptul că Isus însuşi învăţa pe
ucenicii Săi să se roage în aceşti termeni:

Tatăl nostru, care Eşti în cer ! Sfinţească-se numele Tău…arată potrivit
că exceptând denumirile de Domnul, Dumnezeu, sau Tată, un nume cu totul particular,
trebuie să aibă o însemnătate importantă şi trebuie să fie luat în consideraţie în mod just, de către ucenicii Săi creştini. Acest nume nu era cunoscut numai de Isus şi de apostolii Săi, ci de întreg poporul lui Israel din timpurile lui Moise. Dumnezeu, Cel Atotputernic, într'adevăr, se făcuse cunoscut lui Moise ca Iehova şi exprimase voinţa Sa de a vedea acest nume atribuindu-I-se numai Lui în vecinicie, cum indică Exodul 3:13—15 şi alte texte.

(Traducerea de Lausanne: spre exemplu: Iehova(Cel Etern)Dumnezeul părinţilor voştri….
Traducerea lui Abbe Crampon : Eu sunt Jahwe:acesta este numele Meu , în Isaia 42:8). Şi prin profetul Ezechiel, Dumnezeu a făcut să se repete mai mult de şasezeci de ori că la timpul hotărât oamenii vor şti că El este „Iehova".
Astfel este cert că traducătorii Sfintei Scripturi foarte adesea au neglijat să ţină socoteală de această descoperire a Celui Atotputernic, după care Iehova va fi numele Său pentru vecinicie. Ceeace este necert, ceeace până în zilele noastre a rămas de nedovedit, este că acest nume nu a fost consemnat în Noul Testament. Textul original al acestei a doua parte a Bibliei, nu a fost găsit. Numai copiile au fost păstrate, după cât se pare: acestea sunt cele mai vechi, acelea din veacul al patrulea după Isus Christos.
Învăţaţii nu sunt de acord asupra felului de a pro nunţa numele lui Iehova (unii nu admit decât Jahwe ,Iahvéh, etc.). Aceea nu are mare importanţă. Important este că Isus a descoperit numele Iehova ucenicilor Săi. (Ioan 17:6). Aceasta înseamnă că El le-a descoperit scopul lui Iehova.
Nu este posibil de a atribui însemnătatea întreagă şi profundă cuvântului Iehova printr-un singur alt cuvânt. El include, între altele, o noţiune de stabilitate sau de statornicie, de veracitate, de fidelitate, de independenţă absolută, de complectă libertate în guvernare. Acela care cunoaşte acest nume mare, cu alte cuvinte, care ştie că nelegiuirea va fi abolită pentru totdeauna în bătălia Armaghedonului, şi că numai cei drepţi îşi vor păstra vieaţa şi vor intra în Împărăţia vecinică, acela constă pentru el însuşi, adevărul acestui cuvânt divin : Numele lui Iehova (versiunea lui Crampon : lui Jahweh) este un turn puternic; cel drept se refugiază în el şi găseşte adăpost. (Proverbe 18:10).

Extras din Broșura Scopul lui Dumnezeu