Mântuire

PENTRU TOŢI, cari caută calea spre viaţă, guvernul lui Iehova Dumnezeu, este de o importanţă
covârşitoare. Prin guvernul Său sau Împărăţia Sa va justifica Iehova numele Său şi va crea o pace durabilă
în univers.

Nici odată apoi nenorocirea nu va mai apare (Naum 1:9). Un astfel de guvern a fost dorit să sosească
de către oameni cinstiţi din toate timpurile. Dar asupra venirii lui au existat păreri foarte neclare.

Acum Împărăţia lui Dumnezeu, Domnia Sa, este aci şi fiecare, care este cu bun simţ faţă de Dumnezeu, va fi râvnitor să afle ceva despre această domnie.

Guvernul Iui Iehova este o Teocraţie, pentrucă el este pus sub conducerea şi administrarea nemijlocită a lui Dumnezeu Cel Atotputernic.

Este un guvern drept; căci toate căile lui Iehova sunt drepte şi adevărate. Iehova este Cel Prea
Înalt; şi toţi cei ce au parte în guvernul Său, trebuie să fie în deplină armonie cu El şi să asculte cu bucurie poruncile Sale.

Prima rază de speranţă, care a fost dăruită omului după rebeliune (în Eden), a fost promisiunea învăluită
în mister a lui Dumnezeu, că El va întemeia pe pământ un guvern drept. Abel a crezut în această domnie
viitoare şi şi-a aşezat speranţa sa pe ea. La fel Enoch, Noe, Abraam şi alţii, au ales acest guvern şi au privit
prin credinţă venirea lui (Evrei 11:1-16). Cu urmaşii lui Abraam a constituit Dumnezeu o Teocraţie simbolică.
El a întrebuinţat pe Israeliţi la facerea de icoane profetice despre viitorul Său guvern teocratic. Moise,
Aaron, Iosua şi Samuel, au fost pe pământ reprezentanţi ai Domniei teocratice a lui Dumnezeu. Când Iudeii au cerut un om ca rege, ei au displăcut lui Dumnezeu şi despre aceasta stă scris:

Iehova a zis lui Samuel: Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei(1 Samuel 8:7).

Vinovat pentru faptul că Iudeii au lepădat pe Dumnezeu ca Rege, a fost religia introdusă de Diavolul.

Israel a avut diferiţi regi, pânăce ultimul dintre ei, Zedechia, a fost răsturnat şi Dumnezeu a declarat
cu privire la Împărăţie: „Şi nu va fi mai mult - până la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna
căruia o voi încredinţa” (Ezechiel 21:27). După aceasta Diavolul a rămas mai departe domnitorul
nevăzut al naţiunilor. Dar este hotărârea expresă a lui Dumnezeu de a avea o lume dreaptă. Despre aceasta a zis El:

„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou;
aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte” (Isaia 65:17).

Toţi profeţii sfinţi ai lui Dumnezeu au profeţit despre restatornicirea tuturor lucrurilor, cari sunt în
legătură cu împărăţia, şi acele profeţii trebuie să se împlinească (Fapte 3:20, 21). Profetul lui Dumnezeu a
descris înştiinţarea naşterii Regelui şi a guvernului Său drept şi glorios, după cum urmează: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi Împărăţiei Iui” (Isaia 9:6, 7).

Aproximativ patru mii de ani după rebeliunea din Eden, s-a născut Isus în Betleem, şi atunci a început această profeţie a lui Isaia să se împlinească. Solii lui Iehova au vestit atunci:

„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oameni cu bun simţ” (Luca 2:14: van Ess). Aceasta accentuează faptul că numai oamenii cu bun simţ se vor împărtăşi de pace pe pământ. Toţi duşmanii lui Dumnezeu dimpotrivă vor pieri pentru totdeauna (Psalm 21:8 ; 37:20).

După Armaghedon, Satan şi domnia sa nelegiuită, nu vor mai fi niciodată la cârmă. Niciodată reprezentanţii religioşi, împreună cu organizaţiile lor, nu se vor mai scula. Amintirea acelor nelegiuiţi va putrezi atunci pentru totdeauna, după cum este scris:

Amintirea celui neprihănit este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte”(Proverbe 10:7 ; Isaia 26:14)

Astăzi acei oameni de pe pământ, cari sunt cu simţ bun faţă de Dumnezeu şi Împărăţia Sa, au tot motivul să se bucure, şi ei trebuie să se bucure deoarece timpul eliberării depline şi al păcii vecinice este aproape.

Timpul, în decursul căruia Isus a trebuit să aştepte cu începerea Domniei Sale peste pământ (Psalm 110:1;
Evrei 10:12, 13), s-a terminat în anul 1914 d. Chr. ; şi la ordinul lui Iehova, al Domnitorului Cel Prea Înalt al
Teocraţiei, Regele, şi-a luat atunci în primire postul Său înalt. „Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!” (Psalm 110:2).

Primul lucru al Regelui ridicat pe tron este izgonirea lui Satan, a rebelului; de aceea a început în
1914 „războiul în cer” (Apocalips 12:1-17). Bătălia Armaghedonului va pustii definitiv pe toţi aceia cari
combat pe Christos, Regele, şi cu aceasta domnia lui Satan va fi sfârşită. Totul arată că timpul pentru
bătălia zilei celei mari a lui Dumnezeu Cel Atotputernic, este foarte aproape; şi în acea bătălie, toţi duşmanii lui Dumnezeu vor suferi nimicire, şi pământul va fi curăţit de răutate-ca pregătire deplină a
dreptăţii. Atunci, Christos Isus va poseda toată puterea peste treburile pământului. „Eu am spus şi Eu voi
împlini; Eu am hotărât şi Eu voi înfăptui” (Isaia 46:11).
„Tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini întru totul în ce l-am trimis” (Isaia 55:11).

Extras din Broșura Ce trebuie să știi?