De cine te temi tu?

ÎNTREAGA LUME tremură. Oamenii lumei se tem de ceeace alţii pot să le facă sau să zică despre
ei, dar nu se tem de Dumnezeu, şi deaceea sunt împotriva Lui şi a Împărăţiei Sale, cu toate că pretind a fi creştini.
Cel mai mare profet al lui Dumnezeu a arătat în mod expres că la sfârşitul lumii lui Satan vor avea loc astfel de stări de lucruri, şi toate faptele dovedesc că acea profeţie din Luca 21: 25, 26, este acuma în curs de împlinire, unde spune : „Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri în nedumerire…; în timp ce oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întâmpla pe pământ”. Şi care va fi sfârşitul astorfel de fricoşi ?
Răspunsul la aceasta îl găsim în cuvintele profetice ale lui Dumnezeu : „Groaza, groapa şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării (şi îndeosebi peste aşa numita ,creştinătate’) ! Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază, cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină te meliile pământului!” (Isaia 24: 17, 18).
Fiecare guvern de pe pământ, este o parte a organizaţiei „dumnezeului acestei lumi” (2 Corinteni 4: 3,4), şi fiecare guvern de pe pământ este acuma împotriva Teocraţiei. Acea Teocraţie însă este guvernul sau Împărăţia lui Dumnezeu, cu Christos Isus ca Domnitor.
„Vie împărăţia Ta ; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. (Matei 6: 10). Nici un guvern pământesc nu este pentru Teocraţie. Regele guvernului teocratic zice : „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.” (Matei 12: 30). Faptele binecunoscute arată acum pe deplin, că toate organizaţiile politice, comerciale şi religioase, sunt împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu. Aceasta îşi are motivul său, că Satan, „dumnezeul nevăzut al acestei lumi”, stă împotriva Domniei teocratice, cu toată puterea sa şi cu toată puterea asociaţilor săi (Ioan 14: 30). Ca urmare inspiraţiei din partea Diavolului, şi nemijlocit din partea Ierarchiei RomanoCatolice cu planurile ei de domnie mondială, elementele
politice, comerciale şi religioase ale lumii, au conspirat cu toţii împreună împotriva Teocraţiei, şi caută nimicirea acelora, cari servesc într’adevăr acel guvern drept, în calitate de martori ai lui Iehova Dumnezeu.
Cu referire la aceasta, a prezis Dumnezeu, în profeţia din Psalmul 2: 2, 3 : „Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună, împotriva lui Iehova şi împotriva Unsului Său, zicând : Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor !” Psalmul 83: 3 spune :

„Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine (protejaţii lui Dumnezeu)”. Toate naţiunile exercită un oarecare fel de religie, şi toate naţiunile au desconsiderat şi nu au ţinut în seamă hotărârile lui Iehova Dumnezeu şi deaceea L-au uitat. Nici una din ele nu chiamă Împărăţia Sa, sau să privească la ea, ca la instrumentul de mântuire şi eliberare.
Sfârşitul activităţii lui Satan este aproape. Deoarece Satan ştie, că timpul său este scurt, a adus multe suferinţe peste popoarele pământului, aşa după cum a fost aceasta prezis dinainte în Apocalips 12: 12. Toate cercurile politice şi comerciale sunt cuprinse acuma de frică, şi astfel de cercuri se întorc acum la religie, ca nişte petiţionari, şi caută la ea ajutor. Pe pământ este „strâmtorarea neamurilor”, „oamenii îşi dau sufletul de groază în aşteptarea celor ce au să vie pe pământ”. Toate cetele de luptă ale lumii,
cari stau sub ordinul lui Satan sunt adunate pentru Armaghedon, bătălia zilei celei mari a lui Dumnezeu Cel Atotputernic (Apocalips 16: 13 -16). Toate forţele de luptă a lui Satan sunt împotriva Teocraţiei şi împotriva acelora cari stau pentru Teocraţie. Timpul lui Iehova a sosit, spre a-Şi arăta puterea Sa împotriva tuturor acelora cari se opun Domniei Sale, după cum este declarat în 2 Moise 9: 16.
Este timpul Său, spre a „nimici pe cei ce prăpădesc pământul”, prin mîna Sa dreaptă (Christos Isus)”
(Apocalips 11:18), ceeace se referă la tot ce este îndreptat împotriva Teocraţiei. În armonie cu scopul Său făcut de cunoscut, a dat Iehova, „Posesorul cerului şi al pământului”, Regelui Său, Christos Isus, neamurile lumii de moştenire şi marginile pământului în stăpânire ! (Psalm 2:8). Şi ce să facă Domnul cu toate neamurile, cari sunt împotriva Teocraţiei ? La aceasta dă Iehova Regelui Său, Christos Isus, următorul răspuns: „Tu le vei sdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe vasele unui olar” (Psalm 2: 9). Această nenorocire le va ajunge pe neamuri în Armaghedon. Numai aceia cari se tem de Dumnezeu şi
servesc Domniei Sale vor rămâne în vieaţă.
Cine are acuma o noţiune spirituală despre guvernul teocratic şi iubeşte pe Rege, acela se teme de Dumnezeu;
şi dacă rabdă în acestea, niciodată nu se va mai întoarce în lume, care aparţine lui Satan. Cum poate cineva evita cursa Diavolului ? În Proverbe 29: 25 se declară : „Frica de oameni este o cursă, dar cine se încrede în Iehova n’are de ce să se teamă.” Prin aceasta se arată, că numai încredere deplină în Iehova oferă siguranţă. Frica de oameni duce în cursa Diavolului şi în nimicire. Frica de Dumnezeu oferă
singura cale de scăpare din cursa Diavolului şi duce spre vieaţă. Cine se hotărăşte să servească pe Dumnezeu, trebuie să-L iubească, adică să fie devotat desinteresat Lui şi serviciului Său. Cine s’a consacrat serviciului lui Dumnezeu în mod desinteresat, urmăreşte prin aceasta o cale înţeleaptă; căci este scris: (Proverbe 9: 10): „Începutul înţelepciunei este frica de Iehova ; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.” Spus cu alte cuvinte, un om atunci devine înţelept, dacă se teme de Dumnezeu. El începe atunci să cunoască relaţiunea între Iehova, Creatorul, şi om, şi să aprecieze corect aceasta. El învaţă că
Iehova este isvorul vieţii (Psalm 36: 9). Numai cel ce se teme de Dumnezeu, poate primi binecuvântările din isvorul vieţii. În Proverbe 14: 26, 27 se spune : „Cine se teme de Iehova are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. Frica de Iehova este un isvor de vieaţă, ea ne fereşte de cursele morţii”.
În timp ce, după cum este prezis în Isaia 60: 2, întunerecul acopere pământul şi întunecime mare popoarele, şi în timp ce astăzi, printre oameni, domneşte ceartă şi răutate, o invitaţie este adresată tuturor oamenilor de bine, spre a-şi îndrepta devotamentul lor spre Marele Teocrat şi să-i fie supuşi Lui. În aceasta zace singura speranţă a omenirii, după cum Iehova a făcut de cunoscut lumii în mod clar (Matei 12: 18—21). Pe nimic, din ce lumea rea prezentă are de oferit, nu-şi poate cineva aşeza speranţa.
Cine se consacrează pe deplin şi neegoist pentru guvernul teocratic, va trăi, toţi ceilalţi nu vor trăi. Fie ca toţi aceia cari doresc să trăiască, toţi aceia cari iubesc dreptatea şi urăsc fărădelegea, să ia seama la cuvintele Domnului a căruia este pământul şi plinitatea lui, şi care singur poate
mântui spre vieaţă.
Cine se teme de Dumnezeu, nu acordă nici o atenţiune la aceea ce alţi oameni pot spune despre el. Înţelept este acela, care nu ţine de important decât aceea ce poate gândi Dumnezeu despre el. Se cere ca să caute cu toată inima aprobarea lui Dumnezeu, deoarece el ştie că trebuie să aibe aceasta spre a primi vieaţă.

Desaprobarea lui Iehova înseamnă nimicire. Dacă înţelepciunea începe pentru oameni cu temerea de Dumnezeu, reesă dela sine că omul trebuie să se teamă şi după aceea de Dumnezeu, tot timpul, şi mai ales, el trebuie să se teamă, ca nu cumva să nu primească aprobarea lui Dumnezeu. A te teme de
Dumnezeu şi a nu avea nici un fel de frică de oameni, este aşadară singura posibilitate, spre a scăpa de cursa Diavolului. Aprobarea lui Dumnezeu înseamnă pentru om totul. „Sfinţiţi însă pe Iehova al Oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. Şi atunci El va fi un locaş sfânt”(Isaia 8:12,14).

De cine ar trebui să te temi ?
Şi de cine te temi tu ?

Extras din Broșura Teocratia din 1946