Chei

Isus a zis lui Petru: „Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei deslega pe pământ, va fi deslegat în ceruri” (Matei 16: 19).,

Această scriptură nu înseamnă de loc că Petru a fost pus mai presus de ceilalţi apostoli.
Pavel adresându-se Corintenilor zice despre sine însuşi:
„Căci socotesc că în nimic nu sunt în urma celor mai de frunte apostoli” (2 Corinteni 11:5; Noul Testament,
traducere nouă după textul original). Dar dacă a existat într-adevăr o deosebire, Pavel a avut o răspundere mai mare decât ceilalţi fiindcă a fost făcut apostol deosebit al neamurilor, ales şi însărcinat de Domnul în acest scop (Romani 11: 13). El a scris sub conducerea Domnului cea mai mare parte a învăţăturii pe seama bisericii sau adunării. Prin cuvintele lui Isus adresate lui Petru cu privire la „cheile împărăţiei cerurilor” i s-a împărţit lui Petru îndeplinirea unei datorii deosebite, şi dupăce Petru a făcut acel lucru, n-a putut fi făcut din nou nici de el şi nici de un altul.
Cuvântul „chei”, aşa cum este întrebuinţat în Sfânta Scriptură, arată privilegiul deschiderii, descoperirii şi
facerii de cunoscut a anumitor adevăruri despre împărăţia cerurilor. Isus declară că aceasta este însemnarea adevărată a cuvântului întrebuinţat aici. A fost datoria preoţilor iudei să facă cunoscut poporului cuprinsul Sfintei Scripturi. În locul poruncilor lui Dumnezeu acea preoţime a pus
învăţăturile oamenilor, şi de aceea le-a zis Isus: „Aţi luat cheia cunoştinţii” (Luca 11: 52; trad. Nitzulescu).
I-a plăcut lui Dumnezeu să reţie cunoştinţa despre împărăţia cerurilor şi să o ţie ascunsă până la venirea lui Christos Isus, după cum este scris : „Taina [împărăţiei cerurilor] ţinută ascunsă din vecinicii şi în toate
veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui” (Coloseni 1: 26, 27). Sfinţii, apostolii, au fost aceia cărora le-a
descoperit Domnul faptul că împărăţia cerurilor se compune din Christos Isus, Capul şi Stânca fundamentală principală, împreună cu cei 144.000 de membrii ai corpului său (Efeseni 1: 20-23; Apocalips 7: 4). Domnul nostru a descoperit aceasta ucenicilor lui numai după înălţarea sa la cer. Dupăce au primit la Rusalii spiritul sfânt, ei au început să înţeleagă aceasta. Înainte de acel timp chiar şi apostolii au aşteptat că Domnul va întemeia o împărăţie numai cu poporul Izrael. Înainte de înălţarea sa la cer, Christos a fost cu ucenicii săi: „Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: ‟Doamne, în
vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Izrael?‟ El le-a răspuns: ‟Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului‟”(Faptele Apostolilor 1: 6-8).
Isus a întrebuinţat cuvântul „chei” la plural, prin ceeace arată că a înţeles mai mult decât o cheie. Dupăce
Petru a primit la Rusalii darul spiritului sfânt, i s-a permis din mila Domnului să întrebuințeze una din aceste chei, prin faptul că a deschis şi a făcut cunoscut scopul lui Dumnezeu de a alege din Iudei pe unii care vor fi făcuţi membrii ai împărăţiei cerului. Evanghelia lui Christos Isus a fost propovăduită timp de trei ani de zile numai Evreilor, şi Domnul a ales din Iudei o rămăşiţă (Romani l1: 1-5). La sfârşitul acelui timp

Domnul a dat lui Petru cealaltă „cheie” prin care a deschis şi a făcut cunoscut celor ce n-au fost Evrei că Dumnezeu va alege pe unii dintre ei care vor fi făcuţi membrii ai împărăţiei cerurilor. Aceasta este explicat amănunţit în capitolul al zecelea al Faptelor Apostolilor.
Corneliu, un păgân, s-a rugat şi a căutat să cunoască pe Domnul, şi Domnul l-a trimis la Petru. Corneliu a
povestit după aceea lui Petru despre o vedenie şi un mesaj pe care le-a primit dela Domnul. Până la acel timp Petru n-a cunoscut însemnarea cheii a doua pe care i-a dat-o Domnul; acum însă Domnul i-a limpezit lucrul acesta şi i-a arătat că evanghelia trebue să meargă tot aşa la păgâni ca şi la Evrei: „Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: ‟În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi trăieşte în neprihănire este primit de El” (Faptele Apostolilor 10: 33, 35).
Aşa a fost deschis atunci privilegiul împărăţiei cerului păgânilor tot aşa ca şi Iudeilor. Petru a comunicat
mai târziu lucrul acesta celorlalţi ucenici când le-a povestit în Ierusalim că Dumnezeu şi-a aruncat privirile şi peste neamuri ca să aleagă din mijlocul lor un popor pentru numele lui (Faptele Apostolilor 15: 14). Amândouă cheile au fost întrebuinţate atunci de Petru ca să deschidă şi să facă cunoscut altora taina împărăţiei cerurilor, şi anume că Dumnezeu va lua o „rămăşiţă” din Evrei şi pe unii din păgâni care vor forma împreună împărăţia cerească sau biserica. Întrebuinţarea „cheilor” prin Petru, aşa după cum a fost însărcinat, a fost prin aceasta îndeplinită. Şi este imposibil ca un altul să poată urma lui Petru într-un lucru care este deja terminat. Aceasta dovedeşte definitiv că Petru n-a avut urmaşi.
Ce se înţelege însă sub cuvintele lui Isus adresate lui Petru: „Orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei deslega pe pământ, va fi deslegat în ceruri” ?
Înţelegerea clară şi neîndoelnică a acestor cuvinte este că Isus a făgăduit că va confirma faptele lui Petru în întrebuinţarea cheilor, şi că le-a confirmat; şi le-a aprobat pe deplin. O astfel de confirmare a fost absolut necesară deoarece Petru n-a putut să lucreze numai pe baza autorităţii dela Domnul. Aceste cuvinte fiind rostite în legătură cu cheile, arată că Domnul a fost dispus să aprobe ce va face Petru cu cheile, dar nu ce va face în legătură cu alte lucruri.
Este cu totul iraţional de a conchide că însărcinarea dată lui Petru a însemnat că el trebue să aibă un urmaş perpetuu, şi că orice leagă sau desleagă acest urmaş pe pământ, fie bine, rău sau fără importanţă, va fi confirmat de Domnul. În aceasta se descopere din nou unul dintre acele scopuri înşelătoare ale lui Satan de a face pe oamenii sinceri să creadă că Petru a primit o însărcinare şi împuternicire nemărginită, şi are urmaşi care în acelaş chip au o însărcinare şi putere nemărgi nită. Prin această intrigă înşelătoare a lui Satan oamenii au fost îndemnaţi să deie omagiu şi devotament şi onoare unor oameni imperfecţi, ceeace este contrar Cuvântului Atotputernicului Dumnezeu. Necesitatea unui urmaş al lui Petru nu s-a arătat niciodată. Şi nici nu există nici-o dovadă că Petru a avut vreodată un
urmaş.
Celălalt text biblic citat în sprijinul „supremaţiei” lui Petru şi a pretinşilor lui urmaşi se află în Ioan 21; 15-17. În timpul crucificării Petru s‟a lepădat de Domnul şi el a
alunecat aşa dar prin influenţa lui Satan (Ioan 18: 15-17;Luca 22: 31, 32). Isus avertizase pe Petru şi îi zisese:
„Dupăce te vei întoarce [pe calea cea dreaptă] la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22: 32). În Ioan
21: 15-17 Isus a adresat aproape aceleaşi cuvinte lui Petru. Când Isus după învierea sa a apărut înaintea lui
Petru, i-a pus întrebarea: „Mă iubeşti?” A iubi înseamnă a fi devotat pe deplin şi dezinteresat Domnului în ascultare de poruncile sale, despre ceeace a vorbit Isus în alt loc (Ioan 14: 15; 15: 10). Faptul că Isus a pus de trei ori aceeaş întrebare dovedeşte ce mult a voit să recomande lui Petru importanţa iubirii sau ascultării dezinteresate. Petru şi-a declarat iubirea pentru Domnul, şi Isus a răspuns apoi:
„Paşte oile Mele!” adică dovedeşte iubirea ta prin faptul că mergi şi vesteşti altora adevărul descoperit ţie. Fiecare urmaş al lui Christos Isus a primit această însărcinare (Isaia 61; 1, 2; 43: 10-12). În loc ca prin această scriptură să se dovedească autoritatea supremă a lui Petru şi a urmaşilor lui, este dovedit exact contrarul. Biserica este organizaţiunea lui Dumnezeu, şi în ea Dumnezeu este suprem. Christos Isus este Capul bisericii; şi Dumnezeu şi Christos sunt învăţătorii şi stăpânitorii, şi ei singuri constitue „înaltele stăpâniri” (Romani 13: 1—3;1 Corinteni 12: 18).

Extras din Broșura Descoperit din 1937