LUPTĂ ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU

De când a început neamul omenesc pe pământ, Satan Diavolul a luptat împotriva lui Dumnezeu în străduinţa sa de a susţinea provocarea sa şi de a se împotrivi lui Iehova Dumnezeu. Iehova a permis Diavolului să continue lucrul său neîmpiedecat până la timpul său hotărât când va face
un capăt acestei controverse ; şi Cel Atotputernic îi permite să continue mai departe până la „războiul zilei
celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic”, în care Satan şi toţi sprijinitorii lui vor fi prăpădiţi cu totul.
(Apocalips 16:14, 16). Deoarece ziua acestui războiu mare şi decisiv este aproape, Diavolul caută în mod disperat să împingă pe naţiuni în pieire. Nimicirea întregii omeniri ar fi o biruinţă pentru Diavolul şi ar susţinea provocarea sa ; însă Dumnezeu s’a îngrijit pentru ţinerea în viaţă şi salvarea tuturor acelor cari rămân credincioşi şi devotaţi ; şi aşa biruinţa lui Iehova va fi completă. Ocrotire de duşmani vine numai dela Iehova. Noi am amintit aici pe scurt lupta lui Satan împotriva tuturor cari au servit în mod credincios pe Dumnezeu din timpul Edenului până acum. Domnul a făcut să se scrie un raport despre aceasta prin apostolul Pavel. Noi găsim acest raport în capitolul al unsprezecelea al epistolei către Evrei. Acest raport s’a început cu Abel şi numeşte pe credincioşii cari s’au împotrivit Diavolului şi au servit în mod credincios pe Iehova până când a venit Domnul Isus pe pământ. Aceşti credincioşi din timpul vechiu n’au avut niciun interes la politica lumii lui Satan, ci au căutat o împărăţie mai bună, adică împărăţia lui Dumnezeu fiindcă au avut credinţă deplină că Iehova Dumnezeu, conform făgăduinţei sale, la timpul său fixat va întemeia un guvern drept (Evrei 11:14-16). Aceşti profeţi credincioşi ai timpului vechiu au fost martorii pentru Iehova ; şi fiindcă au intervenit în favorul lui Iehova şi şi-au păstrat neprihănirea faţă de el, au fost ţinta urii răutăcioase pe care a arătat-o Satan prin reprezentanţii religiei lumeşti. Aceşti credincioşi au aşteptat încontinuu şi cu încredere desăvârşită venirea lui Messia şi a împărăţiei sale de dreptate. Aducându-şi
aminte de ei şi de răbdarea lor în prigonirile pe cari le au suferit, apostolul a scris : „Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s’au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi ; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n’au vrut să primească izbăvirea,care li se dădea, şi au fost chinuiţi. Alţii au suferit
batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare ; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi ; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, - ei, de cari lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului” (Evrei 11:33-38).
Observaţi acum cine au fost bărbaţii pe cari i-a întrebuinţat Diavolul ca să prigonească şi să omoare pe
profeţii lui Iehova Dumnezeu. Au fost reprezentanţii religiei cari au pozat în mod făţarnic înaintea poporului ca cetăţeni buni şi ţinători de lege. Prigonitorii au fost aproape totdeauna făţarnici. Ei au pretins o situaţie mai înaltă pentru ei înşişi şi au recurs la metodele cele mai duşmănoase şi mai diavoleşti. Când conducătorii poporului Izrael s’au dedat religiei Diavolului, au devenit prigonitorii violenţi ai acelora cari au rămas credincioşi şi devotaţi lui Iehova Dumnezeu. Când a fost Isus pe pământ, după cum spune Sfânta Scriptură, Fariseii şi cărturarii au fost preoţimea care a luat conducerea în religiunea Iudeilor. Isus le-a zis c’au fost reprezentanţii Diavolului (Ioan 8:13, 42-44). Ei au fost clasa religioasă care a prigonit şi a omorît pe profeţii credincioşi din vechime, şi care a continuat să prigonească oameni credincioşi. Observaţi cuvintele lui Isus adresate acestor reprezentanţi ai religiei: „Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe prooroci. Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri ! Şerpi, pui de năpârci ! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei ? De aceea, iată, vă trimet prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate ; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, dela sângele
neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar” (Matei 23:31-35).
Când citim aceste scripturi despre prigonirea profeţilor, ne cugetăm la raportul despre ierarhia romano
catolică şi la veşmintele bărbaţilor acestei organizaţiuni cari au fost pătate cu sânge omenesc vărsat pe nedrept. În timp de mai mult ca 1500 de ani această organizaţiune religioasă a prigonit pe toţi martorii credincioşi cari servesc pe Iehova, şi ea continuă să facă aceasta şi pe mai departe.
Preoţimea religiunii Iudeilor, bărbaţii cari au prezidat sinagogile şi au susţinut a fi servi lui Iehova, au fost aceia cari au pricinuit o prigonire violentă şi răutăcioasă a Domnului Isus, şi ei au făcut lucrul acesta în ascultare faţă de Diavolul. Isus a zis acestor prigonitori religioşi în faţă că au lucrat din ordinul Diavolului (Ioan 8:44). El a spus acestor reprezentanţi ai religiei o parabolă şi a aplicat-o preoţimii Iudeilor. Isus le-a
zis să că Iehova Dumnezeu şi-a trimis servii ca vestească numele său pe pământ, şi că reprezentanţii religiei i-au prigonit şi i-au omorît. Mai departe le-a zis, că după aceea Cel Atotputernic a trimis pe Fiul său (prin ceeace s’a înţeles pe sine însuşi)şi reprezentanţii religiei au căutat să-i verse sângele vieţii.
Isus a arătat acestor conducători ai Iudeilor că lor le-a fost impusă datoria să înveţe pe poporul iudeu poruncile lui Iehova, dar că ei nu numai că n’au făcut lucrul acesta, ci afară de aceasta au prigonit şi pe toţi bărbaţii credincioşi cari au venit la el. Apoi Isus a adăugat : „La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicând: ’Vor primi cu cinste pe fiul meu !’ Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei : ’Iată moştenitorul ; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.’ Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorît” (Matei 21:37-39). Reprezentanţii religiei au împlinit această parabolă profetică prin faptul c’au prigonit pe Isus până la o moarte infamă, şi când au îndeplinit aceasta, au strigat : „Sângele Lui să fie asupra noastră” (Matei 27:25). Numai un reprezentant diavolesc al Diavolului a putut să lucreze aşa.
Înainte de moartea sa Isus a vorbit ucenicilor săi despre reprezentanţii religiei în lume ; şi aceste cuvinte
sunt valabile pentru toţi urmaşii săi credincioşi din acel timp până astăzi : „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M’a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei ; dar, pentrucă nu sunteţi din lume, şi pentrucă Eu v’am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v’am spus-o : ’Robul nu este mai mare decât stăpânul său’. Daca M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni ; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentrucă ei nu cunosc pe Celce M’a trimes” (Ioan 15:18-21).
Aproape imediat după crucificarea lui Isus preoţimea rea a început o prigonire vehementă a urmaşilor
credincioşi ai lui Christos Isus. Ştefan a fost primul care a trebuit să sufere o moarte violentă prin pietrele pe cari le-a aruncat în el preoţimea religioasă ; şi observaţi aceasta, înainte de moartea sa Ştefan a fost arestat şi acuzat c’a rostit cuvinte hulitoare ; reprezentanţii religiei au tocmit martori împotriva lui cari au jurat strâmb ca să se poată rosti o judecată, în aparenţă, legală în contra lui. S’a condus o desbatere judiciară numai de formă împotriva lui, întocmai ca şi astăzi împotriva martorilor lui Iehova în Germania şi în Hoboken, New Jersey, unde domnesc dictatori cruzi, religioşi. Convinşi de această mărturie mincinoasă, reprezentanţii religiei au omorît pe Ştefan într’un mod josnic (Faptele Apostolilor 6:8 până la 7:58).
Saul, reprezentantul religiei, care a devenit mai târziu Pavel creştinul, a luat parte la această crimă fiindcă a fost orbit prin influenţa Diavolului. Apostolii lui Isus Christos şi martorii credincioşi ai lui Iehova au fost arestaţi tot mereu şi au fost duşi înaintea curţilor de judecată şi acuzaţi c’au stricat poporul prin propovăduirea evangheliei lui Christos. Înalta Isus curte de judecată din Ierusalim, condusă de reprezentanţii religiei, a poruncit apostolilor să înceteze cu propovăduirea lor, şi la această interzicere apostolii au răspuns: ,,Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai
mult de voi decât de Dumnezeu… Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni !” (Faptele
Apostolilor 4:19 ; 5:29). Apostolii nu numai c’au suferit prigonire prin mânile reprezentanţilor religiei, ci au murit aproape toţi de o moarte violentă prin reprezentanţii religiei. Toate lucrurile acestea rele s’au făcut din porunca Diavolului în lupta sa împotriva lui Dumnezeu, şi în felul acesta reprezentanţii religiei au continuat să lupte împotriva lui Dumnezeu. Cel puţin un membru al înaltei curţi de judecată din Ierusalim, înaintea căreia au fost puşi apostolii, au văzut că prigonirea acestor bărbaţi credincioşi
a fost într’adevăr o luptă împotriva lui Dumnezeu, şi el a avertizat pe ceilalţi judecători din această curte de judecată: „Apoi le-a zis : ’ Bărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. Căci nu de mult s’a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorît şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi. După el s’a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui :a perit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră,
au fost risipiţi. Şi acum eu vă spun : ’Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace ! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici ; dar dacă este dela Dumnezeu, n’o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 5:35-39). Mai târziu prin metodele viclene şi înşelătoare cari au fost exercitate prin oameni ambiţioşi, Diavolul a
câştigat stăpânirea asupra adunărilor acelora cari s’au numit urmaşii lui Christos Isus. Atunci a intrat în acţiune ierarhia romano-catolică ; şi din acel timp până în ziua de astăzi această ierarhie a domnit şi a influenţat masele poporului cari au sprijinit-o şi o sprijinesc încă. Spre a sili pe oamenii sinceri să devină catolici şi să sprijinească ierarhia, preoţimea catolică a organizat şi practicat timp de mulţi ani cruda şi îngrozitoarea inchiziţiune, şi în acelaş timp s’a prezentat înaintea poporului ca reprezentanţii lui Dumnezeu, întocmai ca preoţimea Iudeilor în timpul ei. Această inchiziţiune diavolească care a fost pusă la cale de ierarhia romano-catolică, a supus bărbaţi şi femei la tot felul de torturi crude. Mulţi au fost arşi pe rug. Nu numai c’a fost interzis oamenilor să aibă o Biblie, ci când s’a aflat c’au fost în posesiunea Bibliei sau a unor cărţi cari au explicat Biblia, ele le-au fost luate şi arse, şi ei înşişi au trebuit să sufere torturi îngrozitoare şi pedepse neobişnuite. Paginile istoriei lumii sunt pătate de sângele bărbaţilor şi femeilor, cari au refuzat să asculte poruncile preoţilor religiei şi au suferit moartea fiindcă şi-au păstrat
neprihănirea faţă de Dumnezeu. Acest raport sângeros al ierarhiei romano-catolice se desprinde acum şi proclamă tare răutatea religiunilor diavoleşti, duşmanele neamului omenesc.
Iehova Dumnezeu a ştiut dinainte că acest raport va fi aşa ; din acest motiv a făcut să se scrie în
profeţia sa următoarele cuvinte cari se referă la reprezentantul Diavolului ierarhia romano-catolică : „Până şi pe poalele hainei [după traducerea engleză : fustei] tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi, pe cari nu i-ai prins făcând nicio spargere” (Ieremia 2:34). Preoţii ierarhiei romano catolice sunt singurii bărbaţi cari poartă fuste, şi prin urmare Iehova Dumnezeu a arătat în mod deosebit pe această bandă religioasă ca omorâtorii celor nevinovaţi.
Ierarhia romano-catolică, în primele zile ale existenţei acestei organizaţiuni religioase, a născocit învăţătura despre „purgatoriu” care nu este sprijinită de nicio scriptură, ci este într’adevăr productul Diavolului. Ea a fost învăţată de oameni şi transmisă mai departe prin tradiţiune. Scopul ei este să îndepărteze pe oameni dela Dumnezeu şi Cuvântul său. Această învăţătură zice pe scurt că un om când a murit trăieşte de fapt mai departe într’un loc pe care preoţii îl numesc „purgatoriu”. Ei au zis poporului că preoţii ierarhiei de pe pământ pot face rugăciuni în favorul celor morţi şi spre liberarea de suferinţelor lor. Cu această învăţătură mincinoasă merg la cei rămaşi în viaţă cari jelesc şi-i fac să creadă că dacă-şi dau banii câştigaţi cu greu preoţilor pot face bine morţilor lor iubiţi. În felul acesta milioane de oameni buni şi
sinceri au fost înşelaţi şi îndemnaţi să deie mari sume din banii lor preoţilor. Pentru aceşti bani oamenii n’au primit absolut nimic. Chiar şi numai faptul acesta ar fi destul de rău. Aceşti oameni lesne crezători au fost făcuţi să creadă că un Dumnezeu drept şi iubitor per mite ca oamenii să sufere în ’chinurile purgatoriului’, şi că în acelaş timp permite oamenilor egoişti de pe pământ
să câştige bani prin aceste suferinţe. Aşa defăimează Diavolul tot mai mult numele Atotputernicului Dumnezeu şi face ca oameni cinstiţi şi lesne crezători să se lepede de el. Această învăţătură vine dela Diavolul şi este învăţată spre a batjocori pe Dumnezeu şi a înşela pe oameni.Aceasta este o nouă dovadă că religia este un product al lui Satan, şi ea a făcut mare pagubă oamenilor.

Extras din Broșura Ocrotire din 1936

Toate religiile sunt împotriva lui Dumnezeu şi împotriva împărăţiei sale sub Christos. Prin influenţa conducătorilor religiei oamenii sunt ţinuţi în neştiinţă despre acest fapt mare.
Milioane de oameni sinceri de pe pământ, catolici şi protestanţi, nădăjduiesc în venirea împărăţiei lui Christos şi o aşteaptă. Pentru a orbi pe oameni faţă de situaţia adevărată conducătorii religiei şi politicienii au organizat împreună Liga Naţiunilor, şi conducătorii religiei au numit-o apoi cu entuziasm „expresia politică a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ”, care susţinere este cu totul falsă şi ocărăşte pe
Dumnezeu şi pe Christos Isus.

Ierarhia romano-catolică umblă în mod ambiţios după putere asupra naţiunilor pământului. Din acest motiv această organizaţiune religioasă a întreţinut sute de ani organizaţia „Iezuiţilor”, un ordin religios secret, a cărei lucrare constă în inventarea şi realizarea de planuri viclene pentru a înşela pe
oameni, pentru a câştiga putere peste ei şi pentru a pune mâna pe putere politică şi bogăţie. Spre a-şi ajunge scopul conducătorii religiei au organizat fascismul şi au ajuns prin el la putere asupra Italiei şi apoi fascismul şi-a făcut cunoscut repede înţelegerea deplină cu Ierarhia romano catolică. La puţin timp după aceea fascismul a fost organizat în Germania de aceeaş clasă de conducători ai religie sub numele de naţional-socialism. Conducătorii religiei au împins comunismul pe planul întâiu şi l-au întrebuinţat ca mijloc ca să înspăimânte pe popor şi să-l ţină supus, şi aceasta a pus în stare pe conducătorii religiei, pe
fascişti sau nazişti să pună mâna pe putere asupra Germaniei, şi Germania este stăpânită acum de un dictator.
Fascism şi național-socialism şi romano-catolicism sunt toate unul şi acelaş lucru sub trei nume diferite şi lucrează necontenit în scopul ca să prigonească pe martorii lui Iehova, pe urmaşii adevăraţi ai lui Isus Christos, în timp ce martorii lui Iehova caută să facă numai un lucru, şi anume să înveţe pe oameni despre îngrijirea plină de har a lui Dumnezeu de a-i vindeca de suferinţele lor.
Acum Ierarhia romano-catolică a făcut o alianţă cu Japonia, care popor exercitează o altă religie, şi Vaticanul ajută şi sprijineşte Japonia în străduinţa sa disperată de a pune mâna pe China şi a o stăpâni. Reprezentanţii religiei romano-catolice cer acum „un front religios unit”, fireşte având în frunte pe
Ierarhia romano-catolică, care umblă numai după aceea să câştige putere. „Protestanţii” şi Evreii sar de gâtul Ierarhiei romano-catolice, şi toţi merg înainte împreună şi susţin că religia este mijlocul prin care oamenii şi naţiunile pot fi salvate. Desigur că sunt milioane de oameni sinceri care sunt ţinuţi în aceste organizaţiuni religioase şi au fost amăgiţi, dar care nu înţeleg că religia este un mijloc de a amăgi pe cei naivi şi un mijloc de stoarcere, un duşman subtil al oamenilor.
Aceşti oameni sinceri, trebuie lămuriţi pentruca să le fie posibil să găsească liberare.
Sub conducerea Ierarhiei romano-catolice a fost pornită de către reprezentanţii religiei o campanie şi a fost dusă înainte cu energie, şi ea are de scop să câştige putere peste toate naţiunile pământului şi să pună stăpânirea tuturor popoarelor în mâinile dictatorilor. Ambiţiunea lor fatală şi-a ajuns scopul în diferite state europene. Când a venit în Germania un dictator la putere s'a început imediat o prigonire crudă a tuturor celor ce au examinat Cuvântul lui Dumnezeu şi au căutat să instruiască pe alţii cu privire la împărăţia lui Dumnezeu. În aproape toate popoarele şi statele pământului se procedează la fel. Iată un
exemplu cum lucrează împreună intriganţii religioşi politici: capul unei mari instituţiuni financiare, un romano-catolic, a asistat la o conferinţă în Washington (D. C.) şi a zis după aceea directorilor acestei instituţiuni financiare: „Noi trebue să luăm măsuri de precauţiune pentru societatea noastră care să fie
potrivite cu planurile şi stările pe care le avem de aşteptat acum în Statele Unite. Mai întâi vine o inflaţiune, apoi o revoluţiune şi apoi o dictatură.” Poporul vede acum cum este în curs o mişcare care merge deadreptul spre acest scop. O inflaţiune a valutei şi o adevărată orgie de risipă este deja fapt,
tot aşa unele pregătiri pentru o dictatură, care să ia conducerea afacerilor de stat. Guvernul Statelor Unite este aşa de înglodat în datorii încât — dacă va ajunge la putere un dictator — va urma probabil exemplul Germaniei şi va desfiinţa valuta de astăzi. Atunci se vor sfârşi toate libertăţile poporului şi conducătorii fanatici ai religiei vor stăpâni cugetarea şi faptele poporului. După cum ne spun rapoarte din isvoare bune în pivniţile multor catedrale din America sunt aduse lăzi care pe dinafară aşa arată ca şi cum ar fi împachetate în ele piane, dar care sunt umplute cu arme și muniţiuni. Aşa lucrează reprezentanţii religiei. Poporul nu poate aştepta niciodată dela conducătorii religiei vindecare şi ajutor permanent.

Extras din Broșura Vindecare