Martorii lui Iehova

Unul dintre titlurile pe cari le-a dat Iehova lui Christos Isus este „martorul credincios şi adevărat”
(Apocalips 1:5 ; 3:14 ; 19:11). Acest titlu i s’a dat lui Isus fiindcă a fost totdeauna credincios lui Iehova, şi fiindcă a vorbit şi a lucrat totdeauna în ascultare faţă de porunca lui Iehova. Când Isus a fost pe pământ, a zis: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celuice M’a trimes pe Mine”(Ioan 7:16).

„Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl” (Ioan 12:49, 50). Isus a deosebit clar între învăţăturile oamenilor şi învăţăturile lui Dumnezeu. Oamenii caută onoare şi slavă pentru ei înşişi. Martorul adevărat al lui Iehova onorează pe Cel Prea Înalt: „Cine vorbeşte dela sine, caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celuice l-a trimes, acela este adevărat, şi în el nu este strâmbătate” (Ioan 7:18).

În împlinirea scopului său de a pune să se mărturisească numele său peste întreg pământul, Iehova a
trimis pe Isus pe pământ ca să fie martorul său. Şi cu privire la aceasta Isus a zis: „Eu pentru aceasta
M’am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul
Meu” (Ioan 18:37). Aşa este indicat prin urmare clar Christos Isus în Sfânta Scriptură ca începătorul
creştinismului, adică ca acela care în ascultare faţă de porunca lui Dumnezeu vorbeşte adevărul. Fiecare care este un creştin adevărat, trebuie să vorbească aşadar adevărul Cuvântului lui Dumnezeu şi nu-i permis să se lese condus de tradiţiuni omeneşti. Cine devine un creştin trebuie să calce pe urmele lui Isus Christos, după cum este scris: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi ; fiindcă şi Christos a suferit pentru voi, şi v’a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21). Aceşti urmaşi pe urmele lui Christos Isus
au de suferit prigoniri din partea reprezentanţilor religiei întocmai ca şi Christos Isus. După venirea Domnului Isus la templu creştinii credincioşi au început să cunoască şi să înţeleagă aceste adevăruri, şi au recunoscut datoria lor de a se lăsa conduşi prin aceste adevăruri, şi de a da o mărturie pentru numele şi împărăţia lui în mijlocul prigonirilor din partea reprezentanţilor religiei.

Oamenii cari nu sunt informaţi despre ceata martorilor lui Iehova, îi numesc „o sectă religioasă sau
un cult religios” ; sau „o corporaţie religioasă”. Aceste numiri sunt cu totul false. Creştinii cari sunt
cunoscuţi pe pământ ca „martorii lui Iehova” sunt consacraţi pe deplin lui Iehova Dumnezeu şi se străduiesc să calce pe urmele lui Isus Christos în credincioşie şi ascultare faţă de poruncile lui Dumnezeu. Ei nu sunt reprezentanţi ai religiei. Ei sunt creştini. Ei nu sunt o sectă sau un cult. Ei trebuie să asculte de poruncile lui Iehova, şi nu de ordonanţele sau învăţăturile sau tradiţiunile oamenilor. Ei devin martori ai lui Iehova ascultând de poruncile sale (Isaia 61:1,2).

Acum atragem încă odată atenţiunea asupra faptului că Iehova a răspuns Diavolului la provocarea sa nelegiuită că la timpul său rânduit îşi va arăta puterea şi va face ca numele său să fie vestit în întreg pământul (Exodul 9:16). De aceea a început Iehova cu Christos Isus să nască pe martorii săi cari trebuie să vestească numele său pe întreg pământul. Un timp oarecare după prigonirea şi răstignirea lui Isus nici măcar apostolii săi credincioşi n’au înţeles scopul lui Dumnezeu cu privire le aceasta, însă dupăce au
primit cu ocazia unei întruniri în Ierusalim spiritul sfânt, Domnul i-a luminat şi ei au înţeles scopul lui Dumnezeu.
Şi unul dintre ei s’a ridicat ca un martor al Domnului şi a zis : „Dumnezeu Şi-a aruncat privirea peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-i poarte Numele” (Faptele Apostolilor 15:14).

Cu apostolii Dumnezeu a început să aducă pe alţi martori cari au urmat pe martorul său credincios şi adevărat Christos Isus. Aşa a ales Iehova în decursul unui period pentru un anumit scop un popor din lume care trebuie să mărturisească pentru el şi să cânte laudă lui Iehova (1 Petru 2:9, 10). Ei trebuie
să fie consacraţi pe deplin lui Iehova Dumnezeu. Aceşti aleşi din lume cari s’au consacrat lui Iehova
Dumnezeu sunt aceia pe cari îi strânge Domnul la venirea sa la templul său. Lor le zice Iehova : „Voi sunteţi martorii Mei - , zice Domnul, - voi şi Robul Meu pe care l’am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt : înainte de Mine n’a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor ! Eu am vestit, am mântuit, am proorocit, nu sunt străin între voi : voi Îmi sunteţi martori – zice Domnul – că Eu sunt Dumnezeu” (Isaia 43:10-12).
Numele „martorii lui Iehova” este numele pe care l-a dat însuşi Iehova urmaşilor credincioşi şi adevăraţi ai lui Isus Christos (Isaia 62:2). Acesta nu este numele unei secte sau al unui cult sau al unei confesiuni, ci numele creştinilor adevăraţi de pe care pot fi cunoscuţi. Aceeaş însărcinare pe care a dat-o Iehova lui Christos Isus, Capul şi Domnul Sionului, a fost dată urmaşilor să credincioşi. Iată însărcinarea : „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M’a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi : El M’a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea ; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru ; să mângâi pe toţi cei întristaţi”(Isaia 61:1, 2). Dumnezeu a numit el însuşi prin Cuvântul său pe astfel de unşi servitori ai săi. O hirotonire de oameni printr’o organizaţiune făcută de oameni nu înseamnă nimic. Singurii servi ai lui Dumnezeu de pe pământ orânduiţi într’adevăr, sunt orânduiţi de Dumnezeu şi sunt martorii săi. Lor le zice Iehova : „Şi te vei numi cu nume nou, pre care-l va numi gura Domnului” (Isaia 62:2 ; trad. Nitzulescu). Aceşti creştini credincioşi trebuie să asculte poruncile lui Iehova, căci altfel încetează de a mai fi martorii lui Iehova. Christos Isus este capul, comandantul şi conducătorul lor, şi el este profetul
mare şi puternic a lui Iehova care a fost preumbrit de Moise. Acestor urmaşi ai lui Christos Isus, cari sunt
martorii lui Iehova, le zice Domnul : „Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului” (Faptele Apostolilor 3:23). Martorii lui Iehova n’au alternativa. Ei trebuie să
asculte poruncile lui Dumnezeu, aşa cum au fost vestite de Isus. Dacă nu fac aceasta, urmarea va fi nimicirea lor. Dacă legea oamenilor care a fost dată prin corpurile legiuitoare ale lumii este în contrazicere cu legea lui Dumnezeu, atunci creştinul trebuie să asculte de legea lui Dumnezeu chiar şi dacă prin aceasta ajunge în conflict cu legile ţarii. Apostolii lui Isus Christos au anunţat această regulă când au zis înaintea înaltei curţi din Ierusalim :
„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Faptele Apostolilor 5:29).
Venirea a doua a Domnului Isus Christos, mai cu seamă venirea sa la templu, marchează timpul când
numele lui Iehova Dumnezeu trebuie vestit pe întreg pământ în ascultare faţă de porunca sa. Această
lucrare trebuie făcută de poporul pe care l-a ales pentru numele său, adică de martorii lui Iehova, de creştinii şi urmaşii adevăraţi ai lui Christos Isus. Aceşti creştini au înţeles că Iehova este marele şi atotputernicul Dumnezeu, că el e mai presus de toate şi numele său trebuie justificat.
Ei ştiu că Christos este reprezentantul şi justificatorul său principal şi că a sosit timpul când marea chestiune de controversă care s’a ridicat prin provocarea Diavolului va fi rezolvată pentru totdeauna, şi anume prin justificarea numelui său. Din acest motiv a trimis Iehova Dumnezeu pe Christos Isus, punându-l pe tronul autorităţii, pe care-l ocupă în putere şi slavă mare. Împărăţia lui Iehova a sosit, şi Christos, capul împărăţiei, este în plină activitate prin faptul că conduce lucrul de mărturie pe pământ. El va conduce lucrul acesta pânăce va fi terminat, şi când va fi terminat Iehova îşi va manifesta puterea în justificarea deplină a numelui său. Împărăţia lui va aduce apoi liberarea celor ascultători de Dumnezeu şi pace vecinică pe pământ pentru oamenii binevoitori. Aceasta este vestea bună sau evanghelia, şi toţi cari doresc şi iubesc dreptatea se vor bucura să o audă. De aceea dă Domnul Dumnezeu această poruncă
tuturor urmaşilor credincioşi ai lui Christos Isus : „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14).
Martorii lui Iehova trebuie să asculte această poruncă, şi făcând lucrul acesta ei merg şi propovăduiesc sau fac cunoscut oamenilor „evanghelia aceasta a împărăţiei” spre mărturie pentru numele lui Iehova.
Această lucrare de mărturie trebuie să se sfârşească în curând ; şi când va fi terminată, ce va urma atunci ? – Isus ne dă răspunsul : „Atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost niciodată dela începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi” (Matei 24:21). Acest necaz mare se va întinde peste întreg pământul, şi el înseamnă sfârşitul şi nimicirea complectă a organizaţiunii şi puterii lui Satan. Acesta este războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic şi este numit în alt chip „Armaghedon”. Aceasta marchează timpul când Iehova va nimici cu totul pe toţi duşmanii şi va face pământul un loc sigur şi plăcut pentru a trăi.
Când a fost Isus pe pământ, n’a ridicat clădiri pe cari le-a numit „biserici”. El n’a pus în ele icoane sau
lucruri asemănătoare. Dacă ar fi făcut aceasta, atunci lucrul acesta ar fi fost o călcare a poruncilor lui
Dumnezeu. El n’a purtat haine lungi şi largi garnisite cu dantelă şi n’a avut băieţi cari au trebuit să-i poarte trena. El n’a purtat nici cadelniţă cu jar în ea ca să tămâieze, pentruca alţi să poată vedea cum face ceremonii. El a acuzat pe preoţime că face lucruri asemănătoare ca să atragă atenţiunea asupra ei. Isus a fost blând şi smerit cu inima (Matei 11:29) ; adică el a fost învăţat de Iehova Dumnezeu şi a vorbit numai cuvintele lui Iehova. El n’a căutat să se înalţe pe sine şi să primească onoare dela oameni. Isus a mers din loc în loc şi a învăţat pe popor şi a propovăduit adevărul, după cum i-a poruncit Iehova. El a trimis pe ucenicii săi să meargă din casă în casă şi să înveţe pe oameni şi să le propovăduiască evanghelia
împărăţiei lui Dumnezeu ; ceeace s’a făcut în ascultare de poruncile lui Iehova. Ucenicii săi în ascultare faţa de poruncile acestea, au făcut tocmai acest lucru (Matei 10:7-14). Ei au mers din casă în casă ropovăduind evanghelia împărăţiei. Apostolul Pavel a scris cu privire la aceasta :
„Ştiţi că n’am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m’am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case [după trad. engleză : şi din casă în casă]” (Faptele Apostolilor 20:20).
Urmând pilda lui Christos Isus şi a apostolilor săi, martorii lui Iehova merg astăzi din casă în casă şi
propovăduiesc oamenilor evanghelia aceasta a împărăţiei prin faptul că vorbesc cu ei şi le atrag atenţiunea asupra mesajului împărăţiei în formă tipărită. Ei nu fac aceasta în scopul ca să primească aprobarea oamenilor, ci ei fac lucrul acesta pentrucă aşa le-a poruncit să facă Iehova Dumnezeu şi Christos Isus şi lor le place să facă ce li se porunceşte. Această lămurire amănunţită de aceea se dă
aici pentruca martorii lui Iehova să fie recunoscuţi clar, şi aceia cari doresc să afle adevărul să vadă că
martorii lui Iehova nu sunt o sectă şi nu voiesc să aducă o altă formă de religie, ci, dimpotrivă, ei sunt
urmaşi credincioşi şi adevăraţi ai lui Christos Isus cari ascultă de poruncile Domnului prin aceea că fac
cunoscut numele lui Iehova şi al împărăţiei sale. Aceşti bărbați credincioşi şi aceste femei credincioase au aparţinut mai demult la „populaţiunea catolică” sau la o organizaţiune protestantă, sau au stat laoparte de toate acestea. Când au devenit urmaşi adevăraţi ai lui Christos Isus, nu s’au mai numit după aceste sisteme, ci au primit „numele nou” pe care li l-a dat Dumnezeu, şi anume „martorii lui Iehova” (Isaia 62:2).
Din punctul de vedere al legiuitorului ţării, corporaţiile religioase, corporaţiile de binefacere, şi acelea
cari formează o asociaţiune în scopul de a propovădui evanghelia, sunt toate egale şi intră în aceeaş categorie. Legea ţării nu face nicio deosebire între religie şi creştinism. Legea lui Dumnezeu face o deosebire clară. Când cineva se consacrează lui Dumnezeu şi este botezat în Christos Isus, după cum porunceşte Sfânta Scriptură (Romani 6:3, 4), se află într’un legământ de a face voia lui Dumnezeu ; şi este voinţa formală a lui Dumnezeu ca el să fie un martor pentru numele său. Prin urmare este numit în mod just un „martor al lui Iehova”. Oamenii cari sunt cunoscuţi acum pe pământ ca martorii lui Iehova, au fost legaţi mai demult cu organizaţiuni religioase, fie cu aşa zisa „populaţiune catolică”, sau cu aşa zişii „Protestanţi” sau cu „Iudeii”, sau cu alţii cari pot fi numiţi „păgâni”. Fiecare din aceşti creştini s’a consacrat
pe deplin lui Iehova şi serviciului său. El a fost primit de Domnul şi a fost adus în templul său şi a
devenit o parte a organizaţiunii lui Dumnezeu, şi este numit pe drept un martor al lui Iehova. Se vede aşa dar că aici nu oamenii au dat altora un nume, ci este numele pe care Domnul însuşi l-a dat anumitor oameni. Oamenii nu sunt în stare să decidă cine este un martor al lui Iehova, şi cine nu. Însă de pe fructele lor pe cari le aduc altora, pot fi cunoscuţi (Matei 7:16).

Extras din Broșura Ocrotire din 1936

ACEȘTI oameni numiți „Martorii lui lehova sunt ei martori adevărați sau mincinoși? Cu privire la ei Ierarchia Romano-Catolică zice: „Nu există nici o dovadă că lehova i-ar fi rugat vreodată să fie martorii Săi”. Dar că vor fi asemenea martori pe pământ în acest timp decisiv, când națiunile sunt adunate într’o organizațiune globală unită, este declarat de către însuși Domnul Dumnezeu, în propria Sa profeție la Isaia 43: 9-12, în 'aceste cuvinte: „Să se strângă națiunile, și să se*adune popoarele; cine dintre ele poate sâ declare aceasta, și să ne arate lucrurile din trecut? Să-și aducă maiorii lor, ca să poată fi îndreptățite; sau să asculte, și să zică, Este adevărat.

Voi sunteți MARTORII Mei, zice lehova, și servul Meu pe care
l-am ales; ca să știți, ca să Mă credeți, și să înțelegeți' că Eu sunt: înainte de Minte n’a fost nici un Dumnezeu,și nici nu va fi după Mine. Eu, chiar Eu sunt lehova; și afără de Mine nu este niciun Mântuitor. Eu am vestit, am mântuit, am proorocit; și nu era niciun dumnezeu străin între voi: prin urmare voi sunteți MARTORII MEI, zice lehova, și Eu sunt Dumnezeu”. (Citat din American Standard Version; vezi deasemenea versiunile Young și Rotherham).

Domnul Dumnezeu făcu de cunoscut numele Său IEHOVA profetului Moise. (Exodul 3:13-15; 6:2, 3, Am.stan- Ver.). El zise că adevărații reprezentanți ai lui lehova Dumnezeu vor vorbi în numele lui lehova și deasemenea că cuvintele lor vor tinde să’ întoarcă pe oameni spre lehova sau să-i ocrotească de a fi îndepărtați dela lehova. Deasemenea, ei vor duce cu credincioșie cuvântul lui lehova oamenilor și nu vor priva sau lipsi poporul de cuvântul Său. (Vezi Deuteronomul 13:1-5; 18:19-22; Ieremia 23:26-32). Nici Ierarchia Romano-Catolică nici vreo altă sectă religioasă nu poate să tăgăduiască că acei binecunoscuți
„Martori ai lui lehova” vorbesc în numele Dumnezeului al cărui nume este lehova. In mod cu adevărat creștin Martorii lui lehova astăzi urmează pe Conducătorul lor Christos Isus, care zicea: „Eu am venit în numele Tatălui Meu”; și Tatăl lui Isus este lehova. (loan 5:13; 10:25; 17:6)
Ierarchia Romano-Catolică se plânge că Martorii lui lehova se referă pentru autoritate la Sfânta Biblie, care este cuvântul lui lehova Dumnezeu, și că ci răspândesc Biblia și învățăturile ei printre oameni. Mai mult încă, toate faptele sunt gata să arate că ei au întors mii de oameni, nu în secte și culte religioase făcute de oameni, fie catolice sau protestante, ci într’o relațhme de consacrare cu lehova Dumnezeu, spre a deveni astfel o parte a poporului Său de legământ. Datorită aderenței credincioasă la Sfânta Biblie ca carte
de conducere și instrucțiune a lor, acești creștini au fost cunoscuți în trecut ani de-a-rândul ca ,,Studenții Bibliei”; în țările cu limba germană ei erau cunoscuți ca „Bibel-forscher”, adică, „Cercetătorii Bibliei”. In 1927 ei publicară, în multe limbi și prin milioane de exemplare cari fură distribuite gratuit, o „Resoluțiune către Popoarele Creștinătății”, în care paragrafele introductive ziceau: „Studenții Bibliei Internaționali adunați în congres general trimit salutări: Ca creștini și MARTORI PENTRU NUMELE LUI IEHOVA DUMNEZEU noi ținem de privilegiu și datorie a noastră să vă atragem atențiunea asupra următoarelor fapte importante”. Și apoi urmează un mesaj de libertate pentru popoare din sclavia organizațiunii Diavolului a acestei lumi. Turnul de Veghere 15 Octombrie1927, paginile 307, 308 (în englezește).

Patru ani mai târziu, sau în 1931, acești studenți creștini ai cuvântului lui Dumnezeu adoptară o Resoluțiune specială, și înlăturară toate numele de batjocură și ocară prin cari fură în mod obișnuit numiți, și anunțară lumii că ei nu vor recunoaște nicimiul dintre astfel de nume, ci vor mărturisi pe cel scriptural, Martorii lui lehova (Turnul de Veghere, 15 Septembrie 1931, paginile 278, 279). Dar Martorii lui lehova nu veniră în existență prima dată atunci. Chrislos Isus, care umblă pe pământ cu 1900 de ani înainte, era și este Principalul Martor al lui lehova. Scripturile 11 numesc „Isus Chrislos, care este Martorul credincios”, „Martorul credincios și adevărat, începutul creațiunii lui Dumnezeu”, și „care înaintea lui Pilat din Pont puse o bună mărturie”. (Apocalips 1:5; 3:14; 1 Timotei 6:13; loan, 18:37)

Chrislos Isus suferi pentrucă a fost Martorul lui lehova, și cu privire la asemenea suferințe apostolul Petru scrie: „Christos deasemenea suferi pentru noi, lăsându-ne un exemplu, ca să urmați pe urmele Lui”. (1 Petru 2:21). Oricine, prin urmare, servește ca un martor al lui lehova nu poate scăpa de suferințe. Abel, fiul lui Adam și Eva, fu primul martir al lui lehova; și cu privire la el este scris:

„Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain.
Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el
încă, măcar că este mort.” (Evrei 11:4) Abel fiind primul martor al lui lehova pe pământ, este o ignoranță nebună pentru Ierarchia Romano-Catolică să zică că Martorii lui lehova de astăzi au sosit cu multe sute de ani „prea târziu pentru cineva care caută adevărata Biserică stabilită prin Christos”.
Este așadar evident că, pentruca să stabilim identitatea vreunui corp de creștinj mărturisiți ca fiind martori adevărați ai lui lehova, noi trebue să ne așteptăm ca el sa fie obiectul a mari persecuțiuni, bătăi, ocări, și chiar și moarte, pentruca sunt asemenea martori. Biblia declară că scopul divin în permiterea astorfel de suferințe este pentruca să dovedească pe Satan de mincinos în tăgăduirea că ei sunt Martorii lui lehova și pentruca să dovedească integritatea martorilor Săi față de lehova Dumnezeu înaintea întregii lumi, oameni și îngeri deopotrivă. Cu privire la .acești martori acclaș lucru trebue spus după cum a spus lehova cu privire la credinciosul Iov: „El se ține tare în neprihănirea lui, și tu Mă îndemni să-l pierd fără
pricină”. (Iov 2:3). In decursul tuturor suferințelor lor în cuptorul de foc al persecuțiunilor și ocărilor arzătoare, Martorii credincioși și adevărați ai lui lehova Dumnezeu trebue să țină tare și neclintit la integritatea și devotamentul lor față de suveranitatea universală și numele Său sfânt.

Pentrucă fac aceasta, Domnul Dumnezeu va fi cu Martorii Săi în decursul celor mai arzătoare încercări El nu-i va lăsa șă fie nimiciți de către dușmanii nelegiuiți dar îi va scoate afară ca un popor purificat și proba. După cum este scris:

„Dar acum, așa vorbește lehova, care te-a creat…Eu te-am chemat pe nume, ești al Meu. Când vei trece
prin ape, Eu voi fi cu tine; și prin râuri, ele nu te vor îneca; când vei umbla prin foc, nu te va arde, și flacăra
nu te va aprinde… Eu am mântuit, și am proorocit; și nu era nici un Dumnezeu străin printre voi, zice lehova, și Eu simt Dumnezeu”. Isaia 43:1, 2, 12, Am. Stan. Ver.

Deaceea acum, dela încheierea celui de al doilea Razboi Mondial în 1945, este timpul să examinăm din nou pe acești moderni „Martori ai lui Iehova”, ca să determinăm dacă ei au suferit și, dacă da, dacă ei au suferit pentru cauza dreaptă. Pentrucă Isus zise, ca parte din profeția Sa la sfârșitul acestei lumi, că urmașii săi adevărați vor suferi în legătură cu războiul mondial:

„Atunci vă vor da să fiți chiiuiiți, și vă vor omorî, și veți fi urîți de toate neamurile pentru numele Meu… Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit”. Matei 24:7-13.
Nu trebue să mergem îndărăt la suferințele acestor creștini în decursul Războiului Mondial dintre anii 1914-1918, deși mărturia dării de seamă lucidă atunci prin ei concordă cu cuvintele lui Isus. Mai degrabă ne vom întoarce la darea de seamă pe care ei au făcut-o și despre care noua generație, crescută dela acel prim razboiu mondial, are cunoștință. Această dare de seamă interesează timpul când Fasciștii și Naziștii precum și alte hoarde totalitare se vărsară asemenea unui potop violent de ape spre a îneca lot pământul, și, mai ales, spre a înghiți pe Martorii lui lehova, cari suni copiii „femeii” sau sfiritei
Sale organizațiuni. In conformitate cu Apocalips 12:15-17,
aci este ceeace s’a și întâmplat: ,,Atunci Șarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s’o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura, și a înghițit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură. Și balaurul, mâniat pe femeie, s’a dus să facă războiu cu rămășița seminței ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Christos”.

Faptele arată că acești creștini intrară în această perioadă extraordinară de necaz mondial fiind în mod definitiv cunoscuți ca „Martorii lui lehova”.

Extras din Broșura Veseliti-vă națiuni din 1946