O LUME LIBERĂ

O LUME LIBERĂ nu poate fi întemeiată decât prin mâna lui Dumnezeu cel Atotputernic. Această lume
vine, ea este aici; şi nicio putere, în cer sau pe pământ, nu poate să împiedece pe Creator să o clădească şi să o dăruiască, împreună cu întreaga ei slavă, creaturilor vrednice. Ea va fi în mod unic compusă din fiii lui
Dumnezeu, şi Dumnezeu va fi într'adevăr Tatăl tuturor oamenilor de bine. Familia divină nu numără decât creaturi libere, fiecare după chipul şi asemănarea Tatălui, a Dătătorului de vieaţă, care nu cunoaşte robie. Adevărata libertate, în plinătatea ei, este şi va fi totdeauna aceea a fiilor lui Dumnezeu. Atotputernicul lor Tată va face acest pământ liber pentru vecinicie şi pentru fericirea fiilor Săi Voinţa lui Dumnezeu nu este ca să vadă pe fiii Săi supuşi tiranilor sau dictatorilor, ci, dimpotrivă, ca toţi să fie membrii organizaţiunii Sale libere şi ca toţi să recunoască dominaţia Sa universală.

Lumea liberă pe care a creat-o Dumnezeu, nu se poate stabili fără valoarea sângelui preţios al celui mai mare prieten al libertăţii care a fost vreodată pe pământ, adică Christos. Deşi sunt mai mulţi duşmani puternici în calea lumii noui, valoarea sângelui vărsat ne este garanţie pentru acea lume şi deaceea face nădejdea noastră sigură. Lumea libertăţii perfecte va veni, dar ea nu va veni fără alarma
bătăliei uriaşe, nici fără ca încă mai mult sânge să fie vărsat; acel sânge, acela al tuturor duşmanilor oamenilor libertăţii, care va curge în „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic", războiu grozav, care va sfârşi toate războaiele.

Lumea actuală nu este liberă. Nu e de mirare prin urmare dacă creaţiunea întreagă geme ! În mod disperat, prin propriile sale mijloace, lumea luptă pentru a câştiga o libertate; dar până în această, zi, toate străduinţele sale au fost în zadar. Asuprirea oamenilor creşte din ce în ce mai mult Când persoane nepărtinitoare observă lunga cale a istoriei umane, când ele îşi amintesc de toate făgăduinţele
călcate de către politiciani, şi când au în minte cum îmbărbătările religiei sunt prefăcute şi sterpe, atunci, acele persoane nu-şi mai pun nădejdile lor în politiciani şi în religionişti, cari ei înşişi sunt totdeauna nişte piedici în calea oricărei încercări care ţinteşte să reformeze şi să uşureze omenirea. Atunci, în disperarea lor, ele voiesc să creadă într'un Dumnezeu al justiţiei care cunoaşte starea lor şi care voieşte să lucreze pentru îndeplinirea justiţiei, pentruca să le aducă o uşurare durabilă şi folositoare.
Un om, apărător al libertăţii fiilor lui Dumnezeu, scriind o parte a marei cărţi a
libertăţii care este Biblia, desluşea în mod exact lunga experienţa a creaţiunii umane în aceşti termeni:
„De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii (slăbiciunii, imperfecţiunii, Diaglott) nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui
Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii". (Romani 8: 19-22). Nu toţi oamenii aşteaptă şi nici nu doresc acea lume liberă pentrucă o mare mulţime nu crede în dezrobirea tuturor acelora care trăiesc; un mare număr de oameni nu doresc din toata inima acel guvern drept, pentrucă ei nu doresc să practice justiţia. Un mare număr de oameni prind interes în
ordinea actuală a lucrurilor pentru satisfacerea egoismului lor. Toţi duşmanii libertăţii şi ai justiţiei trebuie să fie şi vor fi nimiciţi. Fără voia lor, ziua aceasta vine şi ea este aproape: atunci creaţiunea pământească va înceta de a mai geme pentrucă libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu va fi instaurată.

Singur faptul că oamenii de Stat ai lumii şt prietenii democraţiei vorbesc fără încetare de „patru libertăţi"
pentru toate naţiunile, dovedeşte în deajuns că lumea este în lanţuri. Nu vă înşelaţi! Libertatea de închinare şi a cuvântului, şi acele cari constau în dezrobirea de teamă şi din necaz, nu este totul ce este necesar pentru a crea o lume liberă în care locuieşte dreptatea. Va trebui mult mai mult decât acest războiu total şi sistemul său de după războiu, pentruca să se stabilească aceste patru lucruri atât de
mult dorite. De loc nu este o vedere întunecoasă sau lipsă de curaj, dacă zicem că oamenii nu pot nici să aducă aceste patru libertăţi pe scară mondială, nici să introducă o pace milenară de care vor profita toţi oamenii şi toate naţiunile. Vorbind în acest fel, se face înţeles glasul credinţei curajoasă în Dumnezeu şi în scopul Său. Această credinţă care este cunoştinţa adevărului dezrobeşte creaturile, alungă închipuirile zadarnice şi nebune, proprii oamenilor ignoranţi. Meritul clădirii unei lumi noui şi al sădirii libertăţii pe întregul nostru glob pentru bucuria oamenilor de bine, nu se va da nici unui om. Aceia care-şi închipuie
că pot să realizeze aceste lucruri pentru meritul lor, în vederea onoarei partidului lor politic sau a sectei lor
religioase, se pun pe ei înşişi în calea scopului lui Dumnezeu. În ciuda tuturor bunelor lor intenţiuni - dacă le au - ei devin adversarii celui Atotputernic şi sunt piedici la instaurarea celui mai bun traiu omenesc durabil.

Extras din Brosura Libertate în lumea Nouă