Vindecare

SĂNĂTATEA POPORULUI este o chestiune foarte importantă. Ar fi o mare binefacere pentru oameni,
dacă toţi ar putea fi sănătoşi. Statele actuale fac într’adevăr câte ceva pentru ocrotirea sănătăţii poporului, dar cu aceasta este legată exploatarea. Mulţi, cari în aparenţă voiesc a ajuta pe bolnavi, nu au nimic împotrivă să facă chiar şi pe cei sănătoşi bolnavi, spre a putea trage foloase din aceasta. Alimentele sunt în aşa măsură falsificate, încât mulţi sunt expuşi prin acestea multor boale. Boala şi moartea sunt chiar contrariul sănătăţii şi vieţii. Aşadar trebuie ca boala şi moartea să fie îndepărtate, pentruca omul să se bucure veşnic de sănătate şi de vieaţă.
Primul om pe pământ a fost tatăl natural al întregului neam omenesc. După cum reiese din singurul raport asupra acestei chestiuni, hotărâtor, exact şi vrednic de crezare, acest bărbat şi-a exercitat capacitatea de a naşte copii, dăruită lui de către Dumnezeu, prima dată atunci când, din cauza neascultărei sale rebele împotriva Creatorului şi Legiuitorului său, se găsea în afara Edenului,deja ca osândit, şi experienţa efectele sentinţei de moarte.
Ca urmare acestui fapt, el nu a putut da naştere la nici un copil perfect, ci toţi copiii săi au moştenit imperfecţiunile sale. În ochii lui Iehova, a Creatorului, a Celui Perfect, fiecare om imperfect este un păcătos. Romani 5: 12 exprimă regula divină, după cum urmează : „Deaceea, după cum printr’un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor
oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.”
Singur Iehova Dumnezeu a putut să ia măsurile necesare, pentruca omul ascultător să primească din nou
sănătate şi vieaţă, şi El a făcut aceasta prin guvernul Său teocratic, cu Christos Isus ca Rege. Spre a înşela pe oameni, Satan, marele împotrivitor al Teocraţiei, aduce la iveală lucruri absurde, pe cari le prezintă ca pe aşazise mijloace de vindecare. Mai întâi a sedus Satan pe religionişti, încă din Eden (1 Moise 3; 4), să înveţe că nu este moarte. Aceasta a fost prima sa minciună (Ioan 8: 44).
Atunci a lăsat el să se formeze sisteme religioase şi a adus în mod fals numele lui Christos în legătură cu acestea, pentru a induce în eroare pe oameni prin diferite metode, aşazise „vindecare prin credinţă”. Unul dintre aceste sisteme învaţă că nu există moarte ; sănătatea mediocră, sau starea de boală, n’ar fi altceva decât închipuiri false ; bărbaţi şi femei ar putea aduce vindecare şi sănătate tuturor acelora care cred în acea ştiinţă de vindecare. Astfel de mijloace de vindecare stau în directă contradicţie cu cuvântul lui Dumnezeu şi cu scopul Său făcut de cunoscut, pe care El îl va duce la îndeplinire prin Christos Isus.
Este adevărat, că Christos Isus a întreprins câteva vindecări de bolnavi, când a fost pe pământ; dar aceasta a fost numai un exemplu, prin care a fost preumbrit, ce lucru mare va face El în Împărăţia Sa. Mai departe a servit la aceea ca să întărească credinţa celor blânzi în El ca Mesia, Regele guvernului teocratic al lui Iehova (Matei 11: 1-6).
Încetarea darului de vindecare, care a fost acordat apostolilor Săi la Rusalii, iar dela aceştia a fost transmis şi asupra altor ucenici credincioşi, a fost scadentă odată cu moartea tuturor celor favorizaţi cu acest dar (1 Corinteni 13: 1, 2, 8). Acum foloseşte Satan totuş puterea sa, atât de mult cât e posibil, spre a aduce la iveală unele vindecări de bolnavi. Scopul său adevărat este ca să îndepărteze pe oameni dela Dumnezeu şi să-i orbească faţă de guvernul teocratic al lui Iehova. Una trebuie să fie admisă de toţi şi anume : că dintre aceia cari au fost vindecaţi, prin aşazisa „vindecare prin credinţă”, nici unul nu a rămas după aceea
sănătos pentru totdeauna ; căci înşişi ei au murit cu toţii în decursul timpului. Însuşi vindecătorul prin credinţă s’a îmbolnăvit şi a murit în acelaş mod. Din contră, mijlocul de vindecare al lui Dumnezeu, prin care guvernul teocratic va acorda oamenilor ascultători sănătate şi vieaţă, este ceva perfect.
În Apocalips 22: 1, 2, acest guvern teocratic este reprezentat prin tron. Acolo se spune : „Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţii cetăţii (a cetăţii Sfinte sau a organizaţiei teocratice), şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod; şi dând rod în fiecare lună ; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor” (Trad. Americană revizuită). Această apă a adevărului dătător de viaţă, este chiar opusă torentului, pe care împotrivitorul guvernului teocratic, marele balaur roşu, l-a aruncat din gura sa, pentruca să poată înghiţi pe oamenii lesne crezători (Apocalips 12: 15, 16). Apa adevărului, care izvorăşte dela tronul Teocraţiei, este clară şi limpede, şi aceia, cari iubesc pe Iehova Dumnezeu şi Teocraţia Sa,
beau cu nădejde din ea. Pe ambele maluri ale râului, cu apa adevărului dătător de vieaţă, se află pomul vieţii. Icoana din Apocalips arată, aşadar, un râu cu pomi pe ambele maluri.
„Pomul vieţii” nu este un singur pom, ci o specie de pomi, o familie de pomi, „pădurea (sau dumbrava) vieţii” (după Biblia engl. Diaglott). Cine umblă pe drumul cetăţii sfinte, merge prin urmare de-alungul malurilor râului. Apa vieţii curge numai pe calea, pe care a pregătit-o guvernul teocratic al lui Iehova, pentru cei ascultători ai neamului omenesc. Ea curge până la hotarele cetăţii sfinte şi de acolo afară, mai departe, pentruca şi aceia cari nu aparţin organizaţiei principale a lui Dumnezeu sub Christos, să poată avea ocaziunea să primească binecuvântările, cari se revarsă din marele izvor al adevărului lui Iehova.
Pomul sau „dumbrava” vieţii, produce douăsprezece feluri de rod (sau douăsprezece recolte), şi dă în fiecare lună rodul său. Aceasta arată că dispoziţia vieţii nu va fi niciodată suspendată sau zădărnicită, ci această îngrijire divină este din belşug, permanentă. Pomul dă rod pentru folosul acelora, care-l necesită pentru întreţinerea vieţii. Rodul este acela cu care servii lui Iehova servesc pe alţii, cari au nevoie de îngrijirea plină de har a lui Dumnezeu.
Sunt roadele Împărăţiei. Împărăţia (adică calitatea de membru în împărăţie) va fi dată acelora, cari aduc roadele cuvenite (vezi Matei 21: 43). Sunt roadele pe cari Împărăţia teocratică le oferă acelora, cari au trebuinţă de ele. Dumnezeu a luat măsuri pentru cei ascultători din neamul omenesc, şi pentru aceia cari sunt mişcaţi de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de Teocraţia Sa şi ascultă de El, este o plăcere de a aduce altora, ceeace Dumnezeu a prevăzut în îngrijirea Sa pentru ei. Nimenea nu poate aparţine Împărăţiei, care nu aduce roadele acesteia, adică să ducă cu inimă veselă celor blânzi ai pământului, ceeace Dumnezeu le-a pregătit.
Christos Isus este Marele „Pom al vieţii”, pe care Iehova l-a plantat, pentru a oferi vieaţă celor ascultători ai
omenirei. Din mila Sa a mai plantat Iehova încă şi pe alţii, cari să fie cu Christos Isus, întrucât îi cheamă ca membri la Împărăţia teocratică, şi le-a rezervat marele privilegiu de a avea parte la binecuvântările împărăţiei. Pe aceştia îi desemnează Iehova ca „arbori ai dreptăţii, un sad al lui Iehova”, spre slava numelui Său (Isaia 61:3).
Martorii unşi ai lui Iehova, cari stau credincioşi în serviciul Său, constituie aceşti arbori ai dreptăţii, sădiţi de Iehova (Psalm 1: 3; Ieremia 17: 7, 8).
Frunzele „pomului vieţii” slujesc la vindecarea neamurilor. Frunzele oferă umbră şi acoperire (1 Moise 3: 7).
Ele au servit la purificarea atmosferei, din care culeg gazele otrăvitoare. Ele servesc pe mai departe ca medicament pentru bolnavi şi la înfrumuseţarea peisajelor.
Christos Isus, care este „pomul vieţii”, în toată frumuseţea şi gloria Sa, va vindeca şi va binecuvânta pe cei blânzi şi credincioşi ai omenirii. Chiar şi rămăşiţa martorilor unşi ai lui Iehova, care este acuma pe pământ, îndeplineşte în prezent, ca „arbori ai dreptăţii”, o lucrare, care într’o anumită măsură acţionează în mod vindecător : „Iehova M’a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi. El M’a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită”. (Luca 4: 18; Isaia 61: 1, 2, trad. engl.; Proverbe 15: 4; Psalm 147: 3).
După bătălia Armaghedonului, care este aproape, supravieţuitorii sub domnia teocratică vor fi învăţaţi, ce fel de alimente sunt bune de mâncare şi cum să le folosească.
Ei vor fi lămuriţi asupra igienei adevărate, asupra somnului corect, şi asupra manifestării corporale, şi
nimenea nu-i va înşela mai mult. Şi se va spune adevărul ; şi va fi încurajator pentru ei să ştie că primesc
adevărul curat. Ei vor trage foloase din aceasta şi vor face repede progres. Dumnezeu va vindeca pe bolnavi în aşa fel, încât bunăstarea lor să poată fi durabilă. Poporul va
învăţa ce este drept, după cum este scris în Isaia 26: 9:
„Când se împlinesc judecăţile Tale (Iehova) pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.” După cum declară Sfânta Scriptură, pământul îşi va da atunci roadele lui, spre binele omului. Întocmai după cum Edenul - pe atunci singura parte desăvârşită a pământului - a produs hrană desăvârşită, tot aşa Domnul se va îngriji, ca pământul să aducă roada sa, aliment desăvârşit, şi El va învăţa pe oameni, cum trebuie consumată hrana. Dacă oamenii ascultători învaţă în acest mod, aşa după cum Dumnezeu
în mod milostiv S’a îngrijit pentru ei, prin Regele Christos Isus, care Şi-a vărsat sângele Său pentru ei, şi dacă ei I se acomodează în ascultare deplină, vor primi, ca urmare la aceasta, sănătate şi vieaţă vecinică.

Extras din Broșura Teocratia din 1946